Prima dovadă a noului eu · Societatea Disciplinei

Prima dovadă a noului eu

Noua mea identitate:

„Sunt omul care renunță la overthinking și perfecționism. Nu mai caut să fac tot timpul varianta perfectă, ci o variantă suficient de bună, pe care o voi îmbunătăți pe parcurs.”

Mult timp am amânat să lansez această comunitate pentru că voiam ca totul să fie impecabil: fiecare cuvânt, fiecare structură, fiecare detaliu vizual. Credeam că perfecțiunea e dovada seriozității mele. Adevărul e că era doar o formă elegantă de frică - frica de a fi judecat, de a nu fi suficient, de a greși.

Astăzi, acțiunea mea concretă a fost publicarea lecției 2.2 din curs, așa cum este acum, imperfectă, știind că pot să o îmbunătățesc în funcție de feedbackul vostru.

Am ales execuția în locul controlului. Mi-am spus: „Nu trebuie să fie perfect. Trebuie să existe.”

Pe parcursul acțiunii, vechiul meu sine a început să comenteze:

- „Nu e momentul potrivit.”

- „Mai lucrează puțin, încă nu e destul de bună.”

- „Dacă nu o să le placă?”

Dar în loc să ascult, am ales noul meu rol: omul care face, nu doar gândește.

Am apăsat „Publică” și am simțit o ușurare. Am simțit cum am trecut de la teorie la dovadă.

După, am scris în jurnal:

Înainte: am simțit presiune și îndoială.
În timpul: am simțit frică, dar și o forță calmă care spunea „e ok, mergi mai departe.”
După: am simțit eliberare, claritate și recunoștință.

Ce am învățat:

Perfecționismul nu e un standard înalt, e un zid care ascunde frica de expunere.

Schimbarea nu vine din planuri perfecte, ci din execuție.

Fiecare pas făcut „imperfect” e o dovadă că sunt deja pe drumul cel bun.

0 comments