Fundația mea nouă · Societatea Disciplinei

Fundația mea nouă

Nu e vina mea că am crescut într-o familie monoparentală.

Chiar dacă nu e vina mea, de azi e treaba mea să nu las lipsa unuia dintre părinți să-mi definească maturitatea emoțională.

Azi scriu o scrisoare în care îi mulțumesc părintelui care a rămas pentru tot ce a făcut și mă eliberez de ideea că mi-a lipsit ceva pentru totdeauna.

S-a simțit eliberator. Am realizat că am trăit prea mult în comparații și că recunoștința vindecă mai mult decât analiza trecutului.

2. Nu e vina mea că nu am avut bani când eram mic și că nu am avut un start bun.

Chiar dacă nu e vina mea, de azi e treaba mea să învăț cum funcționează banii și cum pot crea stabilitate fără vinovăție.

Azi analizez ultimele 3 cheltuieli inutile și decid ce pot elimina pentru a-mi respecta mai mult resursele.

M-am simțit inconfortabil, dar și puternic. Mi-am dat seama că am folosit lipsa de bani ca scuză, nu ca motivație.

3. Nu e vina mea că nimeni nu m-a învățat iubirea.

Chiar dacă nu e vina mea, de azi e treaba mea să învăț iubirea conștientă și să o practic.

Azi aleg o persoană apropiată căreia îi spun un adevăr frumos, sincer și vulnerabil, fără a aștepta nimic în schimb.

Am simțit teamă, dar și pace. Am înțeles că iubirea e o alegere activă, nu o moștenire.

4. Nu e vina mea că sunt supraponderal.

Chiar dacă nu e vina mea, de azi e treaba mea să-mi respect corpul și să-l ajut să mă susțină, nu să mă încurce.

Azi îmi voi calcula caloriile si mă voi asigura că voi termina ziua într-un deficit caloric și voi face mai multă mișcare fără a folosi autosabotajul „oricum nu contează”.

M-am simțit prezent. Am realizat că fiecare alegere mică e o dovadă că am control, chiar și atunci când pare că nu.

Reține:

Când spui „nu e vina mea”, îți oferi alinare.

Când spui „e treaba mea”, îți redobândești puterea.

Schimbarea începe exact când încetezi să cauți scuze și alegi să construiești.

0 comments