Si toți sintem! Doar că am uitat. Sunt aici si acum, si asta e tot ce trebuie să fiu. Restul este opțional. Că impart ideile, și vreau să ajungă unde trebuie, nu vine dintr-o nevoie de a vrea impresiona, ci dintr-un spații care vrea să împartă. Și defapt, în a fii, imi fac cea mai mare parte al existenței mele. Împărtișitul se intâmplă prin aceea prezență, care am recâștigat. Care e prezența asta?! O prezență care vede și mai mult simte frumusețea și bogăția lumii. Care simte mulțumire, nu are nevoie de un obiect, sau persoană sau situație, ci să simți mulțumire pur și simplu. Să poți fi in pace, nu ai nevoie de un anturaj ordonat și calm, ci pur si simplu e o decizie de a ta care o iei pentru tine, in primul rând, dar in acelaș timp esti conștient, că starea ta influențează anturajul tău. Nu mai esti in reacție la exterior, chiar dacă incă participi in ce se intâmplă, dar exteriorul nu mai poate să te tragă după el. Devii suveren, independent in cel mai bun sens, și prin asta și absolut responsabil pentru starea ta. Pur și simplu nu mai poți să pierzi stabilitatea asta interioară, pentru că esti deja conștient, când iești din conștința ta și vrei să te pierzi iarăși, nu mai îți permiți, îi prea dureros și prin asta participi in ceva ce nu ajută pe nimeni. Ii cumva, cași cum ușița aia de la wc-urile din benzinării, cu plată. 🤣 serios! Ai trecut, se inchide ușa, poți să te intorci defapt, dar mai trebuie să plătești odată. Și ești conștient de prețul care ți se cere. Și nici nu are sens să te intorci. Eu incă mai lucrez cu trecera asta, poate până azi, tot mă intorceam sau stăteam la ușă cu bani pregătiți. Motivul era frica de ą pierde anumiți oameni din viața mea, și ne vrând să renunț la ei, făceam asta. Dar și asta se bazează pe o frică, la care acum dau drumul, și un sens mai mare. Ce e dacă, persoanele la care mi e frică să dau drumul, sânt defat și ei in rândul care vres să intre la wc-u. Și pentru că eu mă lălăi aici la ușă intrând și ieșind, defapt nu pot trece de mine..penteu că ei au nevoie să intru eu prima oară de tot. Hah? Totalmente altă perspectivă!