Trebuie sa va impartasesc un lucru, pentru ca traiesc ceva la nivel psihologic si senzorial la un nivel pe care nu l-am mai simit din scoala generala... Am dat intamplator (sau nu 🙃) de urmatorul clip pe YouTube: https://www.youtube.com/watch?v=fejXoP8D79I Este o reinterpretare "cu ajutorul toolurilor AI, urmata de editare si productie suplimentara" a albumului Somewhere In Time din '86 al trupei Iron Maiden. Sunt fan Iron Maiden si am ascultat Maiden incepand din 1987, cand aveam 11 ani. Am ascultat muzica lor pe casete, pe discuri, pe CD, mp3, streaming, live in tari si locatii variate, cu vocali diversi (😉). Am ascultat unele albume de sute de ori in bucla. Creierul meu este formatat pe muzica lor. Cand am ascultat Thin Lizzy pentru prima data, am recunoscut instantaneu twin-guitars "ca la Maiden". In epoca solo a lui Bruce Dickinson m-am bucurat de filonul "cu doua țâțe" din care curgea muzica Maidenica in anii respectivi. Am fost rocker suparat in perioada in care rockerii si depecharii erau la cutite. Din toate punctele de vedere, o facatura cu AI-ul peste muzica idolilor mei ar trebui sa imi repugne. Am dat click pe video doar ca sa il pot desfiinta din doua prejudecati si 15 secunde de ascultare critica. Si totusi... Ce s-a intamplat in urmatoarele 40 de minute este studiu de psihanaliza. Nu m-am putut desparti de "album". L-am ascultat pe nerasuflate, asa cum devoram in liceu orice album nou cand reuseam sa pun mana pe el. Urechile mi-au dansat pe synth-uri, pe drum machine-uri, pe vocea flashy, pe solo-urile de chitara si orga, am simtit in mine o "stralucire" pura, viscerala, pe care nicio experienta artistica, oricat de complexa, nu mi-o mai aduce in prezent. Nu am alt termen sa descriu productia decat pornografie audio. Stii ca industria e rea, stii ca produsul e fals si totusi continui sa te uiti, pentru ca loveste prea adanc perceptia ca sa te poti sustrage. Da, am fost rocker si mi-am construit universul muzical cu casete, emisiuni de radio si TV, putine si blamate cum erau. Dar am crescut in era synth pop-ului si da, am ascultat pasiv A-Ha, Alphaville, Depeche Mode, Pet Shop Boys si, chiar daca nu am placut-o la nivel constient, am asimilat muzica la nivel subconstient. Pune-mi Samantha Fox sau Blue System si intru instantaneu intr-o stare de beatitudine, gata sa conving pe oricine ca "asta era muzica adevarata". Arata-mi clipuri saturate de albastru si rosu, cu color bleed din cauza lipsei de rezolutie si de frame rate, cu aburi si strazi umede, cu jachete de piele in culori tipatoare si cu artisti dansand in coregrafii penibile si ma duc instantaneu in zona long-form videos, la vremea cand un Michael Jackson angaja un Martin Scorsese sa-i faca un Bad de 18 minute...