Salutare, Uite cum ma provoci tu dragul meu Adrian Ciuplea….. Nu am vrut sa renunt niciodata la muzica, nu voi renunta si sper la o varsta superioara: “TO BE LIKE MIRCEA” (Ciurdar). Adica indiferent de varsta frumoasa pe care o sa o am, sa ma regasesc in preajma muzicii si a unui instrument. Am avut frustrari si suparari din multe motive, ca nu imi ies multe lucruri, ca nu suna cum vreau, ca nu voi ajunge muzician si in egala masura am gasit mereu scuze si explicatii. Din pacate ele nu te ajuta sa evoluezi, te ajuta doar sa crezi ca te simti mai bine si te fac sa amani ceva inevitabil. In final, dupa ceva timp (10-15 ani) sper ca am ajuns sa fiu indeajuns de sincer cu mine si sa accept adevarul: “Guilty as charged: Dan Gheorghevici”. Singurul vinovat sunt eu. Am vrut si vreau sa fac muzica, asta este foarte clar. Cand am pornit sa exersez, alternam intre momente bune si proaste. Singura problema a fost cand am inceput sa am cat de cat idee despre muzica/ instrument, insa am vrut mai mult! Totul cred ca tine de ce iti propui si anume: obiective vs investitii. Cazul 1: este cand esti pasionat, faci exercitii, ai profesor, urmezi o metoda si ajungi sa faci cateva piese "cover". Pana aici totul este perfect. Iti aloci timp cat vrei, cand poti si rezultatele apar incet si sigur, dar totul va fi mereu direct proportional cu timpul investit si apoi de metoda aleasa de a invata: singur vs profesor, Youtube vs metoda cu plan/trepte , autodidact, “tool”-uri moderne. Ai beneficii enorme cu investitii minime: ramai arondat muzicii, faci parte dintr-o comunitate, ai prieteni si colegi cu care imparti o pasiune comuna, ai un instrument, faci muzica la un nivel in care nu este important cat de bine o faci, DAR CEL MAI IMPORTANT ESTE CA O FACI! Cu asta se poate trai foarte bine: fara frustari, te bucuri de succese mici (sau mari), fara sa fie important cat de bun esti ca muzician! Investesti doar timp in functie de cat il ai si un minim de cheltuiala cu un instrument, care in zilele noastre a devenit accesibil.