Dupa varsta de 3-4 ani la copii se dezvoltă o arie nouă care se ocupa de cum ne văd ceilalți. Creierul copilului se gândește efectiv la ce se poate gândi cel din fața lui - parintele, fratele sau bunica. Pentru că el conștientizează acest aspect al gândirii testează prin încercare eroare cum ar fi ca ceilalți să creadă că mă mă gândesc la altceva. Și asa apare minciuna. Practic ei observa că pot proiecta în exterior și altceva decât ce simt ei in sinea lor, că pot fi nesinceri. Practic își creează un scut de imagine, un avatar , pe care îl activează în funcție de persoana cu care interactioneaza. Dacă este ostil(ă) devine mai atent sa evite posibile traume. Dacă persoana este favorizantă alege să fie mai sincer decât în primul caz.
Las mai jos o sinteza dintr-o emisiune la radio tinută cu ceva timp in urma. Esenta e acolo.