Am postat in 3 grupuru pe FB: Endometrioza - Romania, Endometrioza de la A la Z, Endometrioza, adenomioza, histerectomie
Poate că multe dintre femeile cu endometrioză au ajuns să simtă, la un moment dat, că viața lor începe să se organizeze în jurul bolii.
În jurul durerii, al tratamentelor, al programărilor și al planurilor pe care uneori ajungi să le faci cu gândul că poate nu vei putea să le duci până la capăt. Zile în care nu știi câtă energie vei avea și momente în care simți că trebuie să te adaptezi mereu.
Spun asta și din experiența mea de pacientă cu endometrioză.
Când am primit diagnosticul, m-am concentrat aproape exclusiv pe partea medicală. Căutam informații și încercam să înțeleg ce urmează. Când am aflat că trebuie să mă operez, au apărut și mai multe întrebări: Cum va fi? Ce se va întâmpla după? Mă voi vindeca?
În același timp, eram epuizată fizic, psihic și emoțional. Aveam dureri, nu mai dădeam randament la job ca înainte și simțeam că oamenilor din jur le era greu să înțeleagă prin ce treceam.
La vremea aceea nu m-am gândit că aș putea apela și la un psiholog. Și nici nu am primit o astfel de recomandare.
Astăzi, fiind psiholog și psihoterapeut, văd cât de important este să existe spațiu și pentru partea asta. Nu pentru că psihologia vindecă endometrioza sau face durerea să dispară, ci pentru că putem avea nevoie de sprijin și pentru emoțiile și dificultățile asociate bolii și durerii.
Pentru că partea psihologică nu înseamnă că „totul este în mintea noastră” și nici că trebuie să ne obișnuim cu durerea. Înseamnă să avem grijă și de ceea ce se întâmplă cu noi în timp ce trăim cu această boală.
Cum a fost pentru tine să duci și partea emoțională a endometriozei, pe lângă cea fizică?